![Ovidiu Oana-Pârâu - Bocet pentru neam și țară. Versuri. Ediția legată (hardback) - [978-606-996-311-1]](https://www.coresi.us/wp-content/uploads/img_625899bccec53.jpg)
Additional information
| Main Title | Bocet pentru neam și țară |
|---|---|
| Subtitle | Versuri. Ediția legată (hardback) |
| Cover Title | Bocet pentru neam și țară. Versuri. Ediția legată (hardback) |
| Author | |
| Edition Number | 0 |
| Edition Type | Revised edition |
| Edition Type Code | REV |
| Edition Statement | Ediția legată (hardback) |
| Language of Edition | |
| Mode of Writing | Poetry |
| Audience | |
| Age Range | 0+ (all ages) |
| Publisher | CORESI PUBLISHING HOUSE S.R.L. |
| Imprint | |
| Place of Publication | București |
| Country of Publication | Romania (RO) |
| Publication Year | |
| ISBN-13 | 978-606-996-311-1 |
| Product Form | |
| Product Form Detail | Trade paperback |
| Product Form Feature | Perfect bound |
| Literary Form (UNIMARC) | Poetry |
| Literary Form (MARC 21) | Poetry |
| Subject (THEMA) | Poetry |
| Subject (BISAC) |
ovidiu oana-pârâu –
BOCET PENTRU NEAM ŞI ŢARĂ conţine poezie socială, istorică şi patriotică, o carte neconvenţională prin conţinut.
Autorul, ovidiu oana-pârâu afirmă:
“Eu n-am nimic împotriva ţării acesteia al cărei pământ îl slăvesc şi pe care o iubesc vorbindu-i şi tezaurizând limba strămoşilor. Dojana mea este către popor, mai ales către cel de azi, pentru că, spun eu, “Poporul român a fost deja răstignit pe propria lui libertate!”
Şi continuă: “Suntem prea orbi pentru a vedea întunericul din viaţa noastră.
Lumină nu înseamnă doar a vedea, ci a cunoaşte şi a înţelege iar onoarea se clădeşte pe cel mai profund respect, cel pentru tine. Respectul de sine şi libertatea se construiesc împreună.
Minţile care au gustat libertatea nu mai pot fi încorsetate, aşa cum lupul nu poate fi dresat şi nu poate trăi în captivitate dar astăzi, inerția și indiferența societății civile, a fiecăruia dintre noi favorizează proliferarea mizeriei politice iar tăcerea ne face complici.
Viitorul expiră ACUM dacă nu luăm lucrurile în serios.
Privindu-ne, putem crede că am izbândit. Dar dacă în acest timp, cetatea se prăbuşeşte sub incurabila ei boală, atunci mai putem vorbi despre izbânzi? Poate că neamul ăsta are undeva ascunsă o sămânţă care să-l facă să renască. Altfel ar fi păcat de timpul curs prin clepsidra Limbii Române.
Volumul lansat la ceasul aniversar al Centenarului Unirii conchide: “…să ne gândim la ceea ce lăsăm în urmă. Ţara e bolnavă şi noi odată cu ea! Eu, ca cetăţean, nu pot privi indiferent!”